Donc...let's see!

marți, 8 septembrie 2009




A fi sau a nu fi?
Eh,n-ai de unde şti,dar dacă tot începe să figureze o idee prin minte care nu sună deloc rău,de ce să nu fie pusă in aplicare?
Corect!
Să intram în randul blogger-ilor deci.Cu tact,sinceritate si imaginaţie cred ca vor sta bine lucrurile.
Să afişezi ganduri,sentimente,vise,ambiţii,pasiuni,idealuri nu-i atât de uşor precum pare.
De ce?
Poate nu în oricine se aprinde scânteia care să declanşeze flacăra necesară împlinirii unui astfel de obiectiv,pentru că există o diversitate de psihologii.
În ceea ce mă priveşte,mărturisesc sincer că fac parte din acea categorie de persoane mai puţin extroverite si nu-mi pare rău!
De ce sa-mi pară?!
Atât timp cât eu mâ simt bine aşa cum sunt si am prietenii mei bine stabiliţi în care pot avea încredere deplina,la ce bun sa aderez la alţii?
Pentru ce?
Pentru nimic.Sau,poate pentru o eventuală mică mare dezamăgire....
Că se ivesc persoane pe parcurs care ştiu ce-i prietenia adevărată şi ne dovedim a fi compatibili,asta-i cu totul altă treabă.
Cu totul alta!
Şi cum spuneam,azi,08.09.2009 Geanis şi-a făcut un blog.
Primul pas.
Primul post.
Primul fum poate.


Ultima răsuflare...?




3 comentarii:

Anonim spunea...

nu trebuie sa aderezi la nimic,e bine sa ai mai multi prieteni in caz ca pierzi unul,ai altul,inainte gandeam la fel,credeam ca e bine sa ai putini prieteni dar buni,dar am aderat
diversitatea asta de psihologii e diversa
la scoala esti mai timida geanis

Anonim spunea...

stiu cum e..
e mai simplu sa-mi creez propria realitate si sa accept pe cine vreau in ea,fara sa incerc sa fiu acceptata in realitatea altora

Unknown spunea...

poate ca totul este relativ....atasarea,compatibilitatea,un fapt neimplinit intr-o existenta aparent "retrasa" dar plina de furtuni,razboaie,duse intr-un suflet sensibil...suflet incompresibil....incapabil de a iesi din cusca unui trup efemer decat sub forma unei lacrimi sarate...un sentiment amorf ce se cristalizeaza intr-o prietenie...