Son of a...Bitch?

E o simplă dimineaţă,ca şi celelalte de altfel,numai că e totuşi ceva diferit de data asta...
O rază de soare se străduieşte să pătrundă senin prin fereastra camerei mele,dar este rapid învinsă de norii care prevestesc încă o zi de ploaie.
Doar e toamnă...
Îmi place...
Întotdeauna mi-a plăcut ploaia!
Dar totuşi,ceva mă supără...
Şi ştiu exact ce!
Este gândul care imi aduce mereu un gust amar,o privire înţeţoşată,un zâmbet trist,o spargere de vise în minte si alta de sentimente în suflet...
Este el...
Şi îmi dau seama că încă îmi mai pasă.
Ce tâmpenie! Credeam că s-a terminat!
Chiar n-am nevoie de o proastă dispoziţie tocmai acum!
E ciudat cum o javră îţi face rău şi tu reuşeşti să-ţi aduci aminte doar clipele bune din tot. Clipe în care întreaga mea personalitate era presărată cu inocenţă şi fericire al cărei motiv nu-l cunoşteam niciodată. Chiar era frumos! Si el era frumos în toate accepţiunile acestui cuvânt pentru mine...
La dracu!...
Tu realizezi ce spui?!
Ţi-a răpit orice zâmbet de pe chip...
Cum mai poate fi un om frumos făcând asta?
...
Aparenţa ne joacă farse. Uneori e de ajuns doar un pas mai măreţ ca să te convingă că-i adevărată,apoi continuă cu paşi mărunţi...
Afară se pare ca a învins soarele în cele din urmă...
Trist!
Trag draperiile...dar totuşi poate e o şansa care mi se dă,iar eu trebuie să profit de ea.Curând soarele îşi va pierde locul din împărăţia cerului...
M-am hotărât!
Ies afară...Iau o tigară , ultima din pachetul de Dunhill cumpărat acum 3 zile...
O aprind.
Trag un fum.

E o eliberare sau mă afund treptat în închisoarea unui viciu?
...