Pff...hai să râdem!:))

Seara asta trebuie imortalizată cumva.
Şi nu pot s-o fac decât prin scris.
Nu ştiu exact ce o să scriu în continuare.
O să văd eu.
Ideea e că o să scriu!
Ce?
Nu ştiu precis!
Dar totuşi scriu...
Şi aş putea începe prin faptul că nu vreau să înceapă şcoala!
N-am chef să văd iar şi iar în fiecare zi aceleaşi feţe stupide care încearcă să mă judece,fie după felul cum mă imbrac,fie după felul în care mă port.Iar în categoria asta întră atât colegi cât şi profesori.
Nu trebuie să îmi pese,ştiu!
Pe de altă parte,sunt fericită că întâlnesc şi persoanele pe care le simpatizez.
Asta chiar mă bucură.
E poate singurul lucru care mă bucură cu adevărat!
De fetele mele din cămin nici nu mai spun.
Mi-e dor de ele...
Sunt super încântată că le văd!
De data asta pot să spun că sunt norocoasă.Merg cu maşină personală la Craiova!
Slavă Domnului!
Am atâtea bagaje!
Imaginaţi-vă cum ar fi fost să merg cu trenul.
Îi şi ziceam unei prietene!
Probabil aş fi aşteptat trenul având ambele mâini pline de bagaje suficient de grele pentru a mă chinui la cel mai serios mod,vreo două geamantane legate de picioare şi o sacoşă pusă pe cap!
Şi ai mei să îmi facă frumos cu mâna la revedere zicând in gândul lor : în sfârşit am scăpat de tine!
Hei!!!Staţi aşa,părinţi nepăsători!
Doar nu vorbiţi serios?!
...
Plus că detest să merg cu trenul ăla infect plin de colarari care işi dau telefoanele lor retardate la maxim cu muzică de cea mai buna calitate,ştiţi voi care.
Şi culmea.Nenorociţii ăştia nu stau în banca lor.Vin şi stau pe capul tău alintându-te cu apelative pe care ei le consideră foarte eficiente în a cuceri o fată : păpuşă,zână,ş.a.m.d.
Şi te uiţi la ei cu o faţă care spune clar şi răspicat :
D-I-S-P-A-R-I !
Şi ei tot nu pleacă!
Până la urmă recurgi şi la cuvinte şi le spui să se care,că te calcă pe nervi.
Dar tot degeaba!
Probabil ca să înţeleagă trebuie să adopţi acelaşi limbaj ca ei.
Dar n-ai de gând să te cobori atât de mult...
...
Mă întreb câteodată dacă muzica pe care o ascultă e de vină pentru halul în care au ajuns.
Dacă aş fi nevoită să dorm vreodată cu cineva în cameră,adept al manelelor,probabil l-aş invita afară să doarmă în cuşca foarte confortabilă a câinelui.
Iar el,cu singurul neuron pe care-l posedă,mi-ar răspunde:
-Ok,dar nu există cuşcă afară!
-Serios?Atunci dormi pe jos!
-Dar ai zis în cuşcă!
-Bine,o să-ţi cumpăr una mâine dimineaţă!Mulţumit?
...
Penibil.
Şi cum spuneam.
Iar la şcoală în curând.
Asta presupune reluarea unor vechi obiceiuri.Bine,nu foarte vechi,dar oricum...
Mai sunt şi unele noi printre ele!
Pachetul de Dunhill îmi face cu ochiul!
Vă las acum.
O să ne mai auzim probabil peste vreo săptămâna...
Probabil...

Take care!