Frumos...

Frumos.
E frumos când reuşeşti să te simţi liber,aşa-i?
Eşti binedispus,eşti nostim,eşti practic şi oricine se poate simţi bine în compania ta.
Eşti fericit!
Da!
În sfârşit îţi poţi spune că eşti fericit.
Şi mai beneficiezi de ceva.Ai reuşit să-ţi creezi un scut suficient de puternic în jurul sentimentelor şi oricui îî figurează în minte ideea maliţioasă de a te răni,n-are decât să-şi ia jucăria şi să plece acasă!
Dar oare prin ce anume se caracterizează libertatea asta?
Dacă renunţăm la partenerul nostru,ne simţim liberi?
Dacă terminăm o şcoală,ne simţim liberi?
Dacă plecăm departe în lume,ne simţim liberi?
Nu...
Ar fi chiar bine dacă lucrurile ar sta aşa.
Dar nu stau!
Iar noi trebuie să învăţăm cum să ne simţim liberi indiferent de vârsta pe care o avem şi de mediul în care trăim.
Nu pentru oricine e uşor,dar nici greu nu poate fi!
Totul ţine de examenul de conştiinţă pe care trebuie să-l ai,pentru că el ajunge să îţi corecteze în timp greşelile,plus limitele pe care ţi le creezi în propriul suflet.
Şi tocmai acum când vine vorba de suflet lucrurile par a fi foarte complicate.Ele nu sunt,doar par a fi!
De ce?
Pentru că omul ce nu vrea nu poate să facă.
Dacă se întâmplă să suferim o decepţie,recurgem la intreriorizare sufletească,lacrimi,zâmbet trist...în fine.Tot tacâmul care ţi se dă,pentru că tu l-ai cerut!
Ştiu că unii ar spune: păi cum frate să suferi atât de mult şi brusc sa nu-ţi mai pese?
Da!
De ce nu?
De durerea ta cui îi pasă?
Poate doar ţie.
Nu mai bine o faci inexistentă?
...
Există şi lucruri în viaţă după care nu avem cum să nu suferim,sunt de acord.Dar nu sunt de acord cu prelungirea în neştiinţă a suferinţei.
Ok!Am suferit o zi,două,trei,o săptămână.Păi gata! Ce sunt eu? Maşină de plâns?
Nu cred...
Am şi eu o viaţă în care trebuie să respir oxigen,nu toate mizeriile pe care le creează alţii în jurul şi în sufletul meu.
Aşadar,când ajungi să îţi spui ţie insuţi toate aceste lucruri şi eşti sigur de ele în toată fiinţa ta,poţi să te simţi liber!
Încă un obstacol care îţi umbreşte libertatea asta sunt problemele.
De orice gen!
Dacă avem probleme,nicio şansă să mai fim fericiţi azi,mâine,poimâine.
Păi cum aşa?
Orice problemă are o rezolvare,da?
Sunt de acord că trebuie să îţi pierzi timpul gândindu-te la cum ai modela această rezolvare.
Dar prin trisţete sau stres crezi că poţi rezolva ceva?
Eu am ajuns la concluzia că orice faci şi absolut orice faci este o artă.Chiar şi rezolvarea unei probleme este o artă.
Iar acum,partea tristă...numai un artist ştie cum s-o facă.Dar există şi o parte bună!
Oricine poate fi artist!
Trebuie doar să gândească înţelept...
Şi când spun să gândească,ma refer chiar la tot ce poate exprima verbul ăsta : a gândi.
...
O concluzie?
Omul a fost înzestrat cu un dar minunat.Dar el a facut din acest dar o stricăciune.
Nu-i aşa că-i mai bine de animale?
Nu gândesc,nu iubesc..Sunt fericite...

Nu ştiu.Zic şi eu.